Sarcofagul ,,mithraic" a fost descoperit fortuit în luna iulie a anului 1867, la Galaţi, pe strada Lozoveni, numărul 70, în curtea locuitorului Dobre Radu. După informaţiile descoperitorilor, acesta a fost identificat la o adâncime de 3,14 metri, foarte probabil în contextul unui tumul, dar plasat, în mod cert, într-o cameră funerară realizată din zid de piatră. Anterior descoperirii mormântul fusese jefuit - zidul de deasupra sicriului era spart, la fel şi capacul acestuia, din care s-au găsit numai trei fragmente. Din inventarul funerar se mai păstrau, alături de resturile osteologice ale defunctului, 22 bucăţi de os, găurite, ascuţite la un capăt şi două piese mici, de foiţă de aur. Timp de aproape un secol sarcofagul a fost expus în Grădina Publică, abia în anul 1956 intrând în patrimoniul Muzeului de Istorie Galaţi, unde se află şi astăzi.
        Sarcofagul este realizat dintr-un singur bloc de calcar şi în momentul descoperirii era aşezat pe axa nord-sud. Cutia (arca, 2.40 x 0.93 x 0.83) este simplă, fără decoraţiuni. Capacul (operculus, 0.97 x 0.41 x 0.41), realizat în formă de acoperiş ,,în două ape" este ornamentat cu sculpturi dispuse simetric pe acroterele sale. Capătul sudic este decorat central cu un taur încadrat de trei rozete, iar cel nordic printr-o reprezentare a unui cavaler, încadrat de aceleaşi rozete. Părţile laterale ale acroterelor sunt împodobite cu frontoane de temple, susţinute de coloane.  Prezenţa cavalerului pe frontonul nordic nu constituie o reprezentare neobişnuită pe monumentele funerare. El poate fi corelat, de exemplu, cu eroizarea ecvestră (vezi Cavalerului Trac). Rozetele, fără îndoială, simboluri solare, alături de edicule şi de taurul izolat din registrul sudic, ar putea susţine ipoteza conform căreia cavalerul ar fi o reprezentare a zeului Mithras - Deus Sol Invictus, ceea ce ar explica şi aplicarea sa în partea nordică.
        Mithras este cea mai importantă divinitate orientală pătrunsă în panteonul roman, cultul său fiind depăşit doar de creştinism, căruia îi transferă o serie de elemente. Răspândirea largă pe care o cunoaşte cultul mithraic (mithraismul) în intervalul secolelor II - III p. Chr. s-a datorat şi asimilării cu cultul  Soarelui. Pe de altă parte, popularitatea divinităţii, în special în rândul militarilor cantonaţi pe limes se explică prin calităţile atribuite zeului: caracterul războinic mai ales, legat de credinţele relative la soarta sufletului după moarte şi posibilitatea mântuirii şi reînvierii.
        Prezenţa acestui cult în sudul roman al Moldovei, în special la Bărboşi, este bine documentată, şi printr-un relief executat în marmură şi două medalioane, pe care apare reprezentarea lui Mithras.
        Caracterul compozit al scenelor figurate pe capacul acestui sarcofag constituie o mărturie pentru cunoaşterea credinţelor din sudul Moldovei în secolele II - III p. Chr. Totodată, o privire generală asupra întregului ansamblu funerar - atât cât mai poate fi el reconstituit din descriere şi planurile ridicate în momentul descoperirii, relevă importanţa pe care o avea defunctul - desigur prin funcţia pe care o deţinea, în cadrul organizării politico-militare existente în cadrul territorium-ului roman de la Bărboşi.
        Informaţii suplimentare despre acest artefact se găsesc în ARHEOLOGIA MOLDOVEI, VII, 1972, pp. 383-386.